Desenul copiăriei mele

Toți am avut desene la care ne uitam când eram mici și care ne-au marcat în mod pozitiv copilăria, desene la care în timp ce te uitai nici nu simțeai cum trece timpul. De menționat este că desenele care se realizează în ziua de azi nu se compară cu cele care erau altă dată, cele contemporane expunând un cu totul alt conținut față de cele ”batrâne”.

Mie cel puțin mi-a plăcut la nebunie Duel Masters despre care chiar și acum încă mai imi aduc aminte câte ceva, știu că personajele se duelau cu cărți, existând mai multe rase, întuneric, foc, natură, apă și lumină parcă. Personaj principal, protagonistul se numea Shobu și inamicul său numărul unu numai știu cum se numea cert este că avea părul albastru. Deci chiar nu mai puteam după desenul ăsta, eram disperat.

Eram atât de înebunit de el încât nu m-am lăsat până nu i-am făcut și lui taică-meu să îmi ia și mie un pachet, dar ăla a fost doar începutul. După ce mi-a luat primul pachet l-am terorizat să îmi mai ia o duzină pentru că îmi trebuiau cele mai rare cărți pentru a putea alcătui un pachet ât mai puternic.

Când în sfârșit am avut un pachet destul de bun, care îl conținea pe Dragonul Bolshak, Alcadeas regele spiritelor și mulți alți pe aceștia anterior nu știu dacă le-am scris corect numele, am început să ies pe strada pentru a mă duela cu ceilalți prunci de la noi din comună, de unde și numele Duel Masters. La noi pe stradă era un copil mai mare care tot timpul avea cărți mai bune ca ale mele și nu știam cum le capătă, și acum îi mai port pică pentru ca era mai bun ca mine.