Desenul copiăriei mele

Toți am avut desene la care ne uitam când eram mici și care ne-au marcat în mod pozitiv copilăria, desene la care în timp ce te uitai nici nu simțeai cum trece timpul. De menționat este că desenele care se realizează în ziua de azi nu se compară cu cele care erau altă dată, cele contemporane expunând un cu totul alt conținut față de cele ”batrâne”.

Mie cel puțin mi-a plăcut la nebunie Duel Masters despre care chiar și acum încă mai imi aduc aminte câte ceva, știu că personajele se duelau cu cărți, existând mai multe rase, întuneric, foc, natură, apă și lumină parcă. Personaj principal, protagonistul se numea Shobu și inamicul său numărul unu numai știu cum se numea cert este că avea părul albastru. Deci chiar nu mai puteam după desenul ăsta, eram disperat.

Eram atât de înebunit de el încât nu m-am lăsat până nu i-am făcut și lui taică-meu să îmi ia și mie un pachet, dar ăla a fost doar începutul. După ce mi-a luat primul pachet l-am terorizat să îmi mai ia o duzină pentru că îmi trebuiau cele mai rare cărți pentru a putea alcătui un pachet ât mai puternic.

Când în sfârșit am avut un pachet destul de bun, care îl conținea pe Dragonul Bolshak, Alcadeas regele spiritelor și mulți alți pe aceștia anterior nu știu dacă le-am scris corect numele, am început să ies pe strada pentru a mă duela cu ceilalți prunci de la noi din comună, de unde și numele Duel Masters. La noi pe stradă era un copil mai mare care tot timpul avea cărți mai bune ca ale mele și nu știam cum le capătă, și acum îi mai port pică pentru ca era mai bun ca mine.

Copilăria

Toți adulții au spus măcar o dată “ mi-e dor de copilărie”. Acest lucru este normal, sentimentul de dor, apărând de fiecare dată când o situație nostalgică intră în contact cu psihicul tau.

Multe persoane regretă că au crescut, și au devenit adulți, încercând într-o oarecare măsură să aibă un comportament mai copilăros, astfel desfătându-și psihicul cu mici bucuri.

Ai avut vreodata momente în care, pur și simplu, stăteai, te uitai pierdut, și te gândeai la ceva important sau la nimic? În acele momente subconștientul lucrează, încercând să îți dăruiască un moment de gândire pe care cu îl irosești, datorită incapacității să îți dai seama ce se întâmplă în acel moment, pe scurt, intri în stand by.

Multe lucruri, discuții și locuri, inevitabil îți vor aduce aminte de trecut, fie el rău sau bun. Frumusețea copilăriei nu se pierde totuși, existând mici fragmente importante pentru tine ce nu le vei uita niciodată. Cu prima ocazie când vei putea povesti cuiva despre tine, pentru a continua discuția și a o face mai interesantă, vorbiți-vă despre copilăria voastră. Subiectul ăsta e intrigant, aducând totodată sentimentul de legare a unei prietenii strânse.

Copilăria nu e doar o simplă perioadă a vieții, e perioda în care te dezvolti atât psihic cât și fizic, apărând schimbări majore de comportament datorită anturajelor corupte uneori sau familiei ce îți doreste bunăstarea. Din păcate copilăria poate fii percepută ș ica ceva rău, mai ales dacă ai fost dat spre adopție sau ai trăit într-un orfelinat, mereu cu sentimentul că nu îți vei cunoaște niciodată părinții, asta măcinându-te cel mai tare. Copiii oricum ar fii ei, sunt ca o floare, și trebuie ingrijiți și crescut corespunzător pentru a ajunge niște oameni frumoși.